Spiritualitatea părintelui Ortensio din Spinetoli, biblist împotriva curentului

O cercetare pasionată, răbdătoare, nesatisfăcută niciodată cu certitudini stabilite o dată pentru totdeauna: aceasta a fost teologia pe care a practicat-o Ortensio din Spinetoli, frate franciscan capucin… Un extras din prefața pr. Alberto Maggi la cartea L’inutile fardello (Povara inutilă), publicată după moartea autorului.

Nazzareno Urbanelli sau Ortensio din Spinetoli

„Ca orice carte a părintelui Ortensio, chiar și aceasta va stârni scandal, agitație, va fi sursă de controverse și cenzuri și se va adăuga numeroaselor texte categoric descurajate de cei care se tem de tot ceea ce este nou”, scrie biblistul, fratele Alberto Maggi, despre L’inutile fardello a părintelui Ortensio din Spinetoli (biblist împotriva curentului, care a murit în martie 2015), carte publicată postum de Chiarelettere.

O cercetare pasionată, răbdătoare, nesatisfăcută niciodată cu certitudini stabilite o dată pentru totdeauna: aceasta a fost teologia pe care a practicat-o Nazzareno Urbanelli, cunoscut cu numele său de călugăr ca Ortensio din Spinetoli sau Ortensio Urbanelli.

Izolat, judecat de Sfântul Oficiu[1], dat afară din învățământ din cauza cărților și lecțiilor sale, Ortensio nu a aruncat niciodată prosopul, convins că citirea și interpretarea textelor sacre nu era o chestiune de autoritate, ci de competență. Întărit cu această conștientizare, a abordat unele concepte teologice care sunt tabu pentru majoritatea credincioșilor.

În această carte, „păcatul originar” (despre care Isus nu a vorbit niciodată), „ultima cină”, „euharistia”, „virginitatea Mariei”, „jertfa liturghiei”, „mistica suferinței”, bazele înseși ale doctrinei catolice sunt investigate de Ortensio din Spinetoli cu rigoare și spirit liber.

Pe ilLibraio.it, prin amabilitatea casei editoriale, publicăm un extras din prefața lui Alberto Maggi*

În această lucrare, care este publicată postum, este cuprinsă întreaga gândire bogată a părintelui Ortensio și se percepe în fiecare pagină spiritualitatea sa înrădăcinată cu tenacitate în Isus și în vestea sa cea bună. Este o carte pasionată, un fel de manifest pentru reînnoirea exegetică și teologică a bisericii, care a rămas blocată pentru Ortensio la marii gânditori medievali, cu rezultatul că Biblia este chiar și astăzi citită ca o carte de istorie. De aceea Ortensio insistă asupra faptului că citirea și interpretarea Bibliei nu este o chestiune de autoritate, ci de competență, și, din păcate, Scriptura a fost prost interpretată chiar de păstorii bisericii care au folosit-o în mod necuviincios, nepriceput. Gândirea lui Ortensio, asemenea unui bisturiu dureros, dar vital, ne constrânge să regândim unele concepte teologice importante care sunt încă un tabu. Din acest motiv Ortensio nu ezită să abordeze conceptul însuși de „Cuvânt al lui Dumnezeu”, pentru a descoperi ceea ce este mesajul divin și ceea ce este doar forma sa, sau doctrina păcatului originar, adevăr necunoscut profeților și despre care Isus însuși nu a vorbit. În scrierile lui Ortensio apare un Cristos care este divin pentru că este profund uman, un Dumnezeu care este mai preocupat de binele și fericirea creaturilor sale decât de onoarea sa. Pentru Ortensio este importantă redescoperirea semnificației profunde, captivante a Cinei Domnului, centrul, inima bisericii și a vieții comunitare, eliberând-o în mod definitiv de dimensiunea sacrificială cu care a fost înveșmântată de-a lungul timpului, împovărând liturgia euharistică cu o valoare necuvenită și pierzând-o din vedere pe cea înțeleasă de Isus, care se face pâine pentru ca cei care îl primesc să fie apoi capabili să se facă și ei pâine, hrană a vieții, pentru frații și surorile lor.

În intervenția sa menită să elibereze mesajul lui Isus de poverile și excrescențele necuvenite formate de-a lungul secolelor, Ortensio ne invită să reinterpretăm chiar și sensul morții lui Isus, eliberându-l de aspectul jertfelnic, ca și cum ar fi o sacralizare a suferinței. Această carte nu este doar despre teologie, ci despre însăși viața credinciosului, care trebuie să fie capabil să primească vinul nou în burdufuri noi, pentru că altfel riscă să piardă totul. Critica lui Ortensio, călugăr fidel, se îndreaptă și spre întreaga familie franciscană. Așa cum propunerea lui Isus era prea originală pentru a fi înțeleasă și însușită de adepții săi, la fel a fost pentru Francisc, trădat de ai săi. Desigur, calea deschisă de Isus și apoi de Francisc, era prea nouă pentru a fi înțeleasă și urmată de respectivii lor discipoli, dar niciodată nu este prea târziu să o parcurgem trasând drumuri noi, originale, inedite și creative în biserică și în familia franciscană. Ca orice altă carte a părintelui Ortensio, chiar și aceasta va stârni scandal, vâlvă, va fi sursă de controverse și cenzuri, și se va adăuga numeroaselor texte categoric descurajate de cei care se tem de tot ceea ce este nou și poate perturba siguranțele pe care doctrina neschimbătoare a bisericii le oferă. Dar cu siguranță Ortensio nu va putea decât să se bucure și să se veselească în acea dimensiune a vieții și a păcii eterne în care deja trăiește, el, care a făcut din zicala Învățătorului și Domnului său scopul vieții sale: „Nu am venit să aduc pace, ci dezbinare…”.

*Fratele Alberto Maggi, biblist, din Ordinul Slujitorii Mariei, a fondat împreună cu Ricardo Pérez Márquez Centrul de Studii Biblice „Giovanni Vannucci” din Montefano (www.studibiblici.it), pentru studiul și difuzarea veștii celei bune a lui Isus. Alberto Maggi s-a declarat întotdeauna admirator și îndatorat față de părintele Ortensio. Chiar și datorită curajului părintelui Ortensio, care a îndrăznit să abordeze tematici considerate tabu în biserică, astăzi teologia biblică a putut să facă pași înainte spre o înțelegere mai deplină a mesajului lui Isus. Părintele Ortensio considera Centrul de Studii Biblice comunitatea sa de referință pentru că, spunea el, „Aici nu se respiră invidia clericală!”.

Această publicație a luat naștere și datorită angajamentului grupului «Amici di Ortensio» (Prietenii lui Ortensio), bărbați și femei, credincioși, necredincioși și altfel-credincioși uniți prin faptul că au pășit împreună cu el și, de aceea, motivați să împărtășească un parcurs al prieteniei fraterne și totodată să facă cunoscut patrimoniul uman și spiritual extraordinar moștenit de la el.

(Pentru a comunica cu grupul, scrieți la: amicidiortensio@gmail.com)

(continuă în librărie…)

Autor: Redacția Il Libraio, 05.04.2017

Sursa: ilLibraio


[1] Unul dintre numele mai vechi ale Congregației pentru Doctrina Credinței, înființată în 1542 cu numele de Sfânta Congregație a Inchiziției Romane și Universale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *