A înviat și merge înaintea voastră în Galileea

Duminica Paștelui – Învierea Domnului – 12 aprilie 2020

A înviat și merge înaintea voastră în Galileea – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Niciun evanghelist nu descrie învierea lui Isus. Imaginea clasică, tradițională cunoscută a lui Cristos triumfătorul, ieșind din mormânt, nu aparține de fapt Evangheliilor, ci unui apocrif din secolul al II-lea, numit Evanghelia lui Petru. Dar toți evangheliștii dau îndrumări despre cum să-l întâlnim pe Cristos cel viu. Experiența lui Cristos înviat, de fapt, nu a fost un privilegiu acordat acum două mii de ani unui mic grup de persoane, ci este o posibilitate pentru credincioșii din toate timpurile. Să vedem ce ne spune Matei despre asta, în capitolul 28, capitolul învierii.

„După sabat…”. Iată, evanghelistul începe cu o notație: observarea preceptului Sabatului a retardat comunitatea primitivă să-l experimenteze pe Cristosul înviat. „După sabat, în zorii primei zile…”. Prima zi amintește de prima zi a creației. În Isus se realizează noua creație definitivă a săptămânii. Prima zi a săptămânii este a opta zi, iar numărul opt, în biserica primitivă, va fi numărul care va avea înțelesul lui Cristos înviat, și este, de fapt, numărul fericirilor.  Maria Magdaléna și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul”. Lipsește o femeie. La răstignirea lui Isus erau trei femei prezente: Maria Magdaléna, cealaltă Marie, mama lui Iacób și Iosíf, dar era și mama fiilor lui Zebedeu. Nu mai este. De ce? Această femeie ambițioasă, care pretindea gloria, succesul pentru fiii ei, atunci când vede că mesia al ei moare pentru totdeauna, își pierde orice speranță. Deci nu va fi martora învierii.

„Și, iată, a fost un cutremur mare”. Cutremurul, în Biblie, este un semn al manifestării divine, „Și un înger al Domnului…”. Prin înger al Domnului nu se înțelege un înger trimis de Domnul, ci Dumnezeu când intră în contact cu oamenii. În această Evanghelie apare de trei ori: pentru a vesti viața lui Isus, pentru a o proteja de intențiile criminale ale lui Irod și pentru a confirma acum, că, atunci când viața vine de la Dumnezeu, este indestructibilă.  „Un înger al Domnului a coborât din cer, s-a apropiat și a rostogolit piatra…”. Această piatră a fost numită o piatră mare. „Și s-a așezat…”. A se așeza este un semn al cuceririi. „Pe ea”. Spre deosebire de femei, despre care, în capitolul anterior, evanghelistul ne-a arătat că s-au așezat în fața mormântului în semn de doliu, îngerul se așază pe piatră în semn de victorie. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada”. Sunt aceleași descrieri ca cele ale schimbării la față a lui Isus și culorile gloriei divine.

„De frică, paznicii s-au cutremurat și au rămas ca morți”. Are loc erupția plinătății vieții, dar cei care aparțin lumii morții, pentru ei nu este o experiență a vieții, ci se scufundă și mai adânc în moarte. Evanghelistul este ironic, pentru că acela despre care credeau că a murit, în realitate este viu, iar cei care era vii, spune el, sunt ca morți, sunt morți. 

Dar „Îngerul le-a spus femeilor: «Voi, nu vă temeți!»”. Este straniu acest lucru, pentru că cei care se tem sunt gardienii, iar îngerul îi ignoră și se adresează femeilor. Le spune: „Nu vă temeți! Știu că îl căutați pe Isus, pe cel răstignit”. Adică pe cel blestemat, pe cel care era considerat mort din cauza unui blestem divin. „Nu este aici”. Îngerul nu spune: „nu mai este aici”, ci „nu este aici”. Mormântul nu a putut niciodată să-l conțină pe cel care era cel viu. „Căci a înviat…”. Iar aici este o mustrare voalată: „după cum a zis”. A zis de trei ori. Veniți și vedeți locul unde a zăcut!”.Și „Mergeți în grabă și spuneți discipolilor lui: «A înviat din morți și, iată, merge înaintea voastră în Galiléea!»”. Galiléea este importantă în narațiunea învierii, va apărea de trei ori. „Acolo îl veți vedea”. Acest verb, a vedea, este același verb care a apărut în fericirea „Fericiți cei curați cu inima”, și nu indică vederea fizică, ci o profundă experiență interioară. În această Evanghelie, cea a lui Matei, Isus cel înviat nu se va manifesta niciodată la Ierusalim, cetatea asasină, cetatea care, încă de la început, este sub o mantie întunecată, ci, pentru a-l vedea pe Isus, pentru a-l experimenta, trebuie să mergem în Galiléea, adică locul predicării sale.

„Părăsind în grabă mormântul, cu frică și cu bucurie mare…”. În măsura în care abandonează mormântul, care nu a putut niciodată să-l conțină pe cel viu, intervine o mare bucurie, iar „femeile au alergat să ducă vestea”. Termenul veste, în limba greacă, conține în sine rădăcina cuvântului înger. Femeile, considerate cele mai îndepărtate ființe de Dumnezeu, în realitate sunt cele mai apropiate, îndeplinesc aceeași funcție ca și îngerii. „Vestea discipolilor săi. Și, iată…”. Expresia indică o surpriză. „Isus le-a ieşit în întâmpinare…”. Atunci când ne ducem să comunicăm viață, atunci când mergem să vestim viață, există întotdeauna Domnul care vine în întâmpinarea noastră, pentru a întări, prin prezența sa, anunțul. „Și le-a zis…”. Aici traducerea este: „Sănătate vouă!”. În realitate este: „Bucurați-vă!”. De ce? La sfârșitul fericirilor, în ultima fericire, cea a celor persecutați, Isus a spus: „Bucurați-vă, pentru că mare este răsplata voastră în ceruri!”. Iată care este răsplata: o viață indestructibilă, o viață capabilă să depășească moartea.

„Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele și l-au adorat”. Picioarele indică o întâlnire reală, fizică; nu este un duh, o fantomă. Faptul că-l adoră înseamnă că recunosc în el plinătatea condiției divine.  „Atunci Isus le-a zis: «Nu vă temeți! Mergeți să anunțați…»”. Din nou rolul îngerilor. „Fraților mei…”. Pentru prima dată discipolii sunt numiți frații lui Isus. „Să meargă în Galiléea…”. Și, din nou, invitația: „iar acolo mă vor vedea”. De ce în Galiléea este posibil să-l vedem pe Isus? Apoi, vom vedea mai târziu, că discipolii vor merge în Galiléea pe „muntele indicat lor de Isus”. Dar Isus nu a indicat niciun munte. Care este acest munte? Este muntele fericirilor. Atunci care este mesajul evanghelistului? Trăind, îmbrățișând fericirile, manifestând pe deplin vestea cea bună a lui Isus, avem posibilitatea să facem experiența celui care este cel viu, să-l întâlnim în viața noastră pe cel care este cel viu.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Matei 28, 1-10

După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdaléna și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

Și, iată, a fost un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s-a apropiat și a rostogolit piatra, apoi s-a așezat pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. De frică, paznicii s-au cutremurat și au rămas ca morți.

Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: «Voi, nu vă temeți! Știu că-l căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniți și vedeți locul unde a zăcut! Mergeți în grabă și spuneți discipolilor lui: „A înviat din morți și, iată, merge înaintea voastră în Galiléea! Acolo îl veți vedea”. Iată, v-am spus!».

Plecând în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare, au alergat să dea de știre discipolilor lui.

Și, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare și le-a zis: «Bucurați-vă!». Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele și l-au adorat. Atunci Isus le-a zis: «Nu vă temeți! Mergeți și dați de știre fraților mei să meargă în Galiléea și acolo mă vor vedea!».

Alberto Maggi, Dom Pasqua, Mt 28,1 10

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *