A venit să locuiască la Cafarnaum ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia

Duminica a 3-a de peste an – 26 ianuarie 2020

A venit să locuiască la Cafarnaum ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

După episodul ispitirilor din deșert, ispite care nu s-au terminat în acea perioadă, ci vor continua de-a lungul întregii existențe a lui Isus, evanghelistul, începând de la capitolul patru, versetul 12, prezintă începutul activității lui Isus. Să citim.

„Când Isus a aflat că Ioan a fost arestat…”. Evanghelistul aruncă o lumină sinistră asupra activității lui Isus. Iată ce se întâmplă când inviți pe cineva la o schimbare: cei puternici nu doresc să se schimbe, ei vor să păstreze, dar stupiditatea puterii este că, atunci când înăbușă un glas, pentru că se simte incomodată, după aceea Domnul suscită unul și mai puternic. Deci, după ce l-au redus la tăcere pe Ioan, iată că îi ia locul Isus.

„S-a retras…”. Acest verb indică întotdeauna o retragere în legătură cu un pericol. „În Galileea, părăsind Nazaretul, și s-a dus să locuiască la Cafarnaum, pe malul mării, în ținuturile…”. Iar aici există o incongruență: „Lui Zabulon și Neftali…”. Dar Cafarnaumul este pe teritoriul lui Neftali, cum de scrie evanghelistul că este pe teritoriul lui Zabulon? Pentru că, potrivit stilului literar al rabinilor, Matei, care era probabil un cărturar, vrea să introducă o profeție, un pasaj al profetului Isaía care îi este drag. Într-adevăr, el spune: „Ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaía”. Această profeție este o promisiune de eliberare din situația asupririi, a dominației din partea asirienilor: „Pământ a lui Zabulon și pământ al lui Neftali…”. Așadar, iată de ce. A spus asta mai înainte. „Pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor!”. În timp ce Iudeea, regiunea care are Ierusalimul, cetatea sfântă, își ia numele de la Iuda, unul dintre protopărinții triburilor lui Israel, acest teritoriu este atât de disprețuit de profet încât nu are nume, el îl numește districtul păgânilor. District în ebraică se spune ghelil, de unde termenul Galileea.

„Galileea neamurilor! Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare, celor care locuiau în regiunea și în umbra morții, le-a răsărit o lumină”. Evanghelistul anticipează ceea ce va fi apoi activitatea discipolilor, pe care Isus îi va invita să fie lumina lumii.

„De atunci a început Isus să predice și să spună: «Convertiți-vă…»”. Primele cuvinte ale lui Isus sunt o invitație la schimbare, o schimbare a mentalității care să aibă apoi efect asupra comportamentului. „Pentru că împărăția cerurilor…”. Mesajul lui Isus nu este, nu privește o împărăție în ceruri, ci o împărăție a cerurilor. „Ceruri” înseamnă Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, societatea alternativă pe care Isus a venit să o inaugureze. „Este aproape”. De ce nu spune că este deja? De ce este aproape? Pentru că această împărăție va deveni realitate prin proclamarea fericirilor, iar prima fericire a lui Isus este: „Fericiți cei săraci pentru duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor”. Nu este o promisiune a viitorului, ci o posibilitate pentru prezent. Atunci când există o comunitate, chiar și mică, care acceptă să împartă cu ceilalți ceea ce este, ceea ce are, începe împărăția cerurilor, adică Dumnezeu conduce aceste persoane, aceste comunități. Iar Dumnezeu nu conduce emanând legi pe care oamenii trebuie să le respecte, ci comunicându-le din interior spiritul său, însăși capacitatea sa de a iubi.

„În timp ce umbla de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi frați”. Este important acest aspect al fraților, pentru că faptul de a fi frați va fi mai apoi caracteristica comunității lui Isus. „Pe Simon, numit Petru, și pe Andrei, fratele său”. Iar acești frați au nume de origine greacă, deci înseamnă o familie mai lărgită, mai liberă din punct de vedere mental. Simon, primul, este cunoscut după porecla sa, care indică obstinație, încăpățânare, Petru, și anume cap tare. „Care aruncau plasele în mare”. Iar aici evanghelistul face apoi un comentariu de prisos: „căci erau pescari”. E clar că sunt pescari, dacă aruncau plasele în mare… De ce evanghelistul subliniază, se pare inutil, că erau pescari? Pentru că, în realitate, se referă la profetul Ezechiel care, în capitolul 47, are o profeție în care indică, în vremurile lui Mesia, un pescuit abundent pentru pescari.

„Și le-a spus: «Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni»”. Aceasta este invitația pe care o adresează Isus. Isus nu-i invită, pe cei pe care îi cheamă, să fie păstori (el este unicul păstor), ci pescari de oameni. Ce înseamnă a pescui oameni? A prinde pește, se știe, înseamnă scoaterea peștelui din habitatul său vital, apa, spre a-i procura moartea, pentru propriul câștig. A-i pescui pe oameni înseamnă în schimb a-i salva, a-i scoate din apa care le poate cauza moartea, și nu pentru propriul interes, ci pentru interesul lor. Este interesant faptul că Isus, chemându-i pe discipolii săi, nu alege niște călugări, niște persoane pioase, pe aparținătorii castei preoțești, pe cei puternici, pe teologii care erau pe vremea aceea, ci alege niște oameni normali, din afara sferei religioase, pentru că trebuie să comunice viață, iar cei care trăiesc sub mantia religiei, viață nu au și nu pot să o comunice.

„Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. Mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui”. Vedem cât de des subliniază evanghelistul faptul de a fi frați. Acești doi frați însă au un nume strict ebraic, deci înseamnă o familie de strictă observanță a religiei și a legilor lui Israel. „În barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor”. Apare tatăl. „Reparându-și năvoadele, și i-a chemat”. Deci este o familie deja structurată în manieră ierarhică, iar acest lucru îl vom observa în întreaga evanghelie.

„Iar ei, părăsind îndată barca și pe tatăl lor, l-au urmat”. L-au părăsit pe părintele lor, pentru că în comunitatea lui Isus nu există părinți: unicul părinte este Părintele din ceruri. Dar din păcate nu au părăsit-o pe mamă, iar mama va fi o sursă de probleme pentru acești doi frați, din cauza ambiției sale, care va risca să aducă diviziune, schismă în comunitatea lui Isus.

„Isus străbătea toată Galileea, învățând în sinagogile lor, vestind evanghelia împărăției…”. Evanghelistul, pentru activitatea lui Isus, folosește două verbe diferite: în sinagogi Isus învață. A învăța înseamnă a lua din bogăția tradiției lui Israel, din depozitul Bibliei, al Vechiului Testament învățăturile sale; dar, pentru a le vesti celorlalți, celor din afara Israelului, păgânilor, folosește verbul „a predica”, care indică ceva nou. Și ce predică, ce anunță Isus? Evanghelia. Aceasta este prima dată când apare în această carte cuvântul „evanghelie”, adică vestea cea bună. Și care este vestea cea bună? Vestea cea bună a împărăției este faptul că Isus vindecă orice fel de boli și infirmități ale poporului. Atenția lui Dumnezeu este pentru infirmități, pentru popor. Efectul împărăției este acela de a duce tandrețea lui Dumnezeu spre fiecare făptură, în special spre cei mai nevoiași, spre cei mai suferinzi.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Matei 4, 12-13

În acel timp, auzind că Ioan a fost dat să fie închis, Isus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască la Cafarnaum, care este pe malul mării, în ținuturile lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaía, care zice: «Pământ al lui Zabulon și pământ al lui Neftali, pe drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor! Poporul care stătea în întuneric a văzut o lumină mare, iar celor care stăteau în regiunea și în umbra morții le-a răsărit o lumină».

De atunci a început Isus să predice și să spună: «Convertiți-vă: s-a apropiat împărăția cerurilor!».

Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, și le-a spus: «Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!». Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. Plecând de acolo, a văzut alți doi frați, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-și năvoadele, și i-a chemat. Iar ei, părăsind îndată barca și pe tatăl lor, l-au urmat.

El străbătea toată Galileea, învățând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice suferință în popor.

Alberto Maggi, Il Vangelo della Domenica, Dom III, 26 gennaio 2020 (Mt 4:12-23)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *