Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului

Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În Evanghelia după Matei narațiunea intrării lui Isus în Ierusalim este bogată în citate din Vechiul Testament, prin care evanghelistul vrea să cuprindă, să rezume întreaga istorie a poporului său. Dar să citim acest pasaj important, este capitolul 21, primele unsprezece versete.

„Când erau aproape de Ierusalim și au ajuns lângă Betfaghé, spre Muntele Măslinilor…”. Indicațiile evanghelistului nu vor să fie topografice, ci teologice. Betfaghé înseamnă „casa smochinelor” și, după intrarea în Ierusalim, va fi episodul smochinului steril, imaginea templului. Muntele Măslinilor este muntele unde, conform tradiției – acest munte care domina templul din Ierusalim –, s-ar fi manifestat mesia.

„Isus a trimis doi discipoli, spunându-le: «Mergeți în satul…»”. Iată, ori de câte ori apare în Evanghelii acest termen, „sat”, este întotdeauna sub însemnul neînțelegerii noutății aduse de Isus. Deci trebuie să ne așteptăm, în această pericopă, la o neînțelegere, dacă nu la ostilitate.  „Dinaintea voastră și veți găsi îndată o măgăriță legată și cu ea un mânz. Dezlegați-i și aduceți-i la mine”. Care este semnificația acestei măgărițe și a acestui mânz? După cum am spus, evanghelistul încarcă cu citate acest pasaj. Aici trebuie să ne întoarcem la prima carte a Bibliei, cartea Genezei, la testamentul pe care îl face Iacób, și la binecuvântarea asupra fiilor săi. Asupra lui Iuda spune: „Nu se va depărta sceptrul din Iúda, nici toiagul de conducător de la el până când nu va veni cel căruia îi este destinat și căruia i se cuvine obediența popoarelor. El își leagă de viță măgarul și de o viță aleasă, puiul de măgăriță”. Iată referința. Există această profeție, despre această figură a eliberatorului, a lui Mesia lui Israel, care trebuia dezlegată. Iată, așadar, semnificația acestei măgărițe și a acestui mânz.

Dar nu s-a terminat: Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneți: «Domnul…»”. Este singura dată când Isus se definește astfel. Domn nu înseamnă cel care stă deasupra celorlalți, cel care poruncește, ci cel care nu are pe nimeni deasupra lui, cel care este liber să dispună cu privire la propria viață; un domn nu comandă, ci își pune viața în slujba celorlalți. „«Are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând». Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul…”. Iată, din nou, o altă referire la fragmentele din Vechiul Testament. Deci, în primul citat, Isus a spus: „Dezlegați-o!”. Adică faceți să devină actuală această profeție; al doilea este luat din cartea profetului Zaharia, pe care evanghelistul nu-l redă în mod exact, ci îl adaptează și zice: Spuneți fiicei Siónului…”. În realitatea, pasajul lui Zaharia începea pe un ton mai exaltant. De fapt, el spunea: „Veselește-te mult, fiică a Sionului, jubilează fiică a Ierusalimului”. Nu, nu avem nici pentru ce să exultăm, nici pentru ce să jubilăm. Ierusalimul, încă de la începutul Evangheliei, a fost prezentat într-o lumină sinistră, este cetatea-simbol a instituției religioase, care îi ucide din totdeauna pe trimișii lui Dumnezeu. Prin urmare, este doar informată: „Spuneți fiicei Siónului…”.

„Iată, la tine vine regele tău”. Iar profetul Zaharia a scris: „Iată, la tine vine regele tău, el este drept și victorios”. Ei bine, evanghelistul omite: „este drept și victorios”. Drept înseamnă fidel împlinitor al legii; victorios, cel care triumfă. Iar Isus nu va triumfa prin arme, prin putere.  „Blând, așezat pe o măgăriță și pe un mânz, puiul unui animal de povară”. Iată unde voia să ajungă evanghelistul. Acest Mesia care intră, nu are însemnele puterii, nu călărește un animal de război, cum putea fi calul, și nici măcar un animal regal, cum era catârul, ci un măgar. Măgarul era animalul de călărie al persoanelor umile, al oamenilor simpli. Așadar, Isus cere eliberarea, dezlegarea acestei profeții, care era ca pusă deoparte, pentru că mergea împotriva idealurilor de răzbunare, de revanșă ale poporului lui Israel asupra conducătorilor romani, și de dominație asupra tuturor celorlalte națiuni. Deci era o profeție înlăturată. Isus ne invită să o dezlegăm, să o eliberăm, să facem să devină actuală.

Discipolii s-au dus și au făcut după cum le-a poruncit Isus. Au adus măgărița și mânzul, au pus mantiile pe ei…”. Mantiile, în simbologia ebraică, indică realitatea persoanei. Deci discipolii aderă la această imagine a unui Mesia non-violent, a unui Mesia al păcii, a unui Mesia dezarmat. „Iar el s-a așezat deasupra”. Dar „Mulțimea, foarte numeroasă, și-a întins mantiile pe drum”. La învestitura regelui, în semn de supunere, erau luate mantiile persoanelor, care, tocmai cum am spus, îi indicau pe indivizii înșiși, și erau așternute pe drum, iar regele pășea peste ele. Era o expresie a supunerii față de rege. Ei bine, mulțimea nu-l vrea pe acest Mesia al păcii, ci vrea un rege căruia să i se supună. „În timp ce alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe drum”. Aceste ramuri tăiate din copaci fac trimitere la sărbătoarea corturilor, sărbătoarea în care, conform tradiției, mesia s-ar fi manifestat. Deci intenționează să-l întâmpine pe acest Isus ca fiind regele triumfător. 

„Mulțimile care mergeau înaintea lui…”. Iată, nu Isus este cel care conduce cortegiul, ci există o mulțime care îl precedă. Așa cum ispititorul la dus la Ierusalim pe creasta templului, la fel și acum continuă ispitirile lui Isus, și îi indică lui Isus drumul pe care trebuie să-l ia. Și care este drumul care trebuie luat? Cel al puterii și al dominației. „Și cele care îl urmau strigau…”. Din păcate, Isus este pus la mijloc: atât cei care îl precedă, cât și cei care îl urmează, strigă: „Osana”. Osana este o expresie ebraică care înseamnă: „Salvează-ne, așadar”. Osana cui? „Fiului lui Davíd!”. Iată marele echivoc, care îi va conduce apoi pe cei care strigă acum Osana, să strige: „Răstignește-l”. Ei cred că Isus este fiul lui Davíd, adică un mesia ca Davíd. Davíd a fost marele războinic, marele rege, care, printr-o baie de sânge, a reușit să reunească triburile lui Israel. Aceasta este ceea ce ei așteaptă. Când își vor da seama că Isus nu este fiul lui Davíd, nu vor ști ce să facă cu acest Mesia, și îl vor alege pe Baraba, iar pentru Isus vor cere răstignirea.

„În timp ce intra el în Ierusalím, toată cetatea a fost cuprinsă de agitație…”. Verbul folosit de evanghelist este cel care indică cutremurul, un seism. Orașul este lovit de cutremur: așa cum la început, la vestirea nașterii, cetatea s-a tulburat, la fel și acum, la intrarea lui Isus în Ierusalim, se tulbură, pentru că este orașul care asasinează, care îi ucide pe profeți, și îl va ucide și pe Fiul lui Dumnezeu. „Și spunea”, aproape cu dispreț: „Cine este acesta?”. Cetatea sfântă nu-l cunoaște pe „Dumnezeul-cu-noi”, așa cum a fost prezentat Isus, pentru că Dumnezeul ei este un altul, este interesul, conveniența, este mamona, este tezaurul templului. Acest oraș nu numai că nu merge în întâmpinarea lui Mesia care vine, ci este de-a dreptul deranjat: cine este acesta? „Iar mulțimile spuneau…”, și iată marea neclaritate: „Acesta este profetul Isus, din Nazaretul Galileii”. Galileea era regiunea turbulentă, de unde se nășteau revoluționarii, zeloții, cei care doreau să lupte împotriva dominației romane. Ne amintim de Iuda Galileanul care, în anul 6 și 7 d.Cr., a inițiat două revolte împotriva romanilor, care s-au încheiat într-o baie de sânge. Iată ceea ce cetatea așteaptă. Când își vor da seama că Isus nu este fiul lui David, ci este fiul lui Dumnezeu, nu vor ști ce să facă cu el.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Matei 21, 1-11

Când s-au apropiat de Ierusalím și au ajuns la Betfaghé, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli, spunându-le: «Mergeți în satul dinaintea voastră și veți găsi îndată o măgăriță legată și cu ea un mânz! Dezlegați-i și aduceți-i la mine! Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneți: „Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând”». Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

«Spuneți fiicei Siónului: „Iată regele tău vine la tine blând, așezat pe o măgăriță și pe un mânz, puiul unui animal de povară”».

Discipolii s-au dus și au făcut după cum le-a poruncit Isus. Au adus măgărița și mânzul, au pus hainele pe ei, iar el s-a așezat deasupra. Atunci, mulțimea numeroasă și-a întins hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe drum. Mulțimile care mergeau înaintea lui și cele care îl urmau strigau:

«Osana Fiului lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!».

Când a intrat el în Ierusalím, toată cetatea s-a tulburat și spunea: «Cine este acesta?». Iar mulțimile spuneau: «Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileii».

Alberto Maggi ,, Dom Palme, 5 aprile 2020 , Mt 21,1 – 11

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *