Iată, semănătorul a ieşit să semene!

Miercuri din săptămâna a 3-a de peste an – 29 ianuarie 2020

Bună ziua, lume!

Bună ziua, lume! Astăzi Învățătorul relatează bine-cunoscuta parabolă numită „a semănătorului” (Marcu 4,1-20). Aș dori să subliniez acest lucru: „semănătorul” nu face nicio discriminare prin aruncarea din abundență a semințelor, adică a Cuvântului. Toți, fără nicio excepție, pot avea acces la acest Cuvânt, care le este adresat tuturor, pentru că „Dumnezeu nu este părtinitor”. Spun acest lucru ca să le reamintesc tuturor că nu există condiții specifice pentru accesul la Cuvântul său: toți pot să bea din această fântână fără fund și nicio autoritate nu poate restricționa accesul la fântână. Dar mi se pare că există prea mulți gardieni zeloși în circulație, care ne obligă foarte adeseori să trecem prin anumite „turnichete” pentru a ajunge la „fântână” (și, desigur, trecerea prin turnichet comportă un anumit preț!). În al doilea rând, îmi place să amintesc cum Învățătorul ne invită să ne contopim cu acest Cuvânt distribuit în mod gratuit. Ceea ce in-formează (dă formă) ființa și acțiunea mea, nu mai este o lege exterioară, un cod de conduită, o normă procedurală, ci un cuvânt interiorizat până la punctul de a face din mine un cuvânt din carne („Și Cuvântul a devenit carne…”). Dacă este adevărat că, în timpul nostru, trebuie să ne întoarcem la a fi femei și bărbați de cuvânt, este adevărat și faptul că El ne oferă să devenim bărbați și femei ai Cuvântului, creatori ai cuvintelor vieții în mijlocul cacofoniei morții în care suntem cufundați. O îmbrățișare tuturor. Viață fericită!

Pr. Luciano Locatelli

Sursa: Il Popolo della Senape

Marcu 4,1-20

În acel timp, Isus a început din nou să învețe de-a lungul mării și s-a adunat în jurul lui o mulțime așa de mare, încât el, urcându-se, s-a așezat în barcă, pe mare. Și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. El îi învăța multe în parabole. Și le spunea în învățătura lui: «Ascultați! Iată, semănătorul a ieşit să semene! Și, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit, și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod. Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod. A încolțit, a crescut și a adus: una – treizeci, alta – șaizeci, alta – o sută». Și a zis: «Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!».

Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole, iar el le-a spus: «Vouă vă este dat misterul împărăției lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole, pentru ca „de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte”».

Apoi le-a spus: «Nu înțelegeți această parabolă? Cum veți înțelege atunci toate parabolele? Semănătorul seamănă cuvântul. Aceștia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana și ia cuvântul semănat în ei. Cei semănați pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o suferință sau o persecuție din cauza cuvântului, se scandalizează îndată. Alții sunt cei semănați între spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul, dar grijile acestei lumi, amăgirea bogățiilor și celelalte pofte intră și înăbușă cuvântul și rămâne fără rod. Apoi sunt cei care sunt semănați în pământ bun. Aceștia ascultă cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul – treizeci, altul – șaizeci, altul – o sută».

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *