Inspirate de femeile din Amazonia, ne asumăm responsabilitatea

Un comunicat de presă al Consiliului Femeilor Catolice despre „Querida Amazonia”

13 februarie 2020

Ieri a fost publicată exortația post-sinodală „Querida Amazonia”. Cu mare sensibilitate, sunt discutate problemele sărăciei, ale exploatării, ale colonizării culturale, ale migrației și ale degradării mediului cu care se confruntă în prezent regiunea amazoniană. Documentul încurajează dialogul și aprecierea pentru contribuția unică a popoarelor indigene față de Biserica universală.

Însă ceea ce frapează cel mai mult din exortație este faptul că nu a rezolvat marile dileme aduse în Vatican prin documentul pregătitor al Sinodului. Mai degrabă, se pare că acest document reprezintă un ulterior pas înapoi de la orice propuneri concrete sau curajoase de reformă, pentru a aduce soluții la problemele presante cu care se confruntă regiunea amazoniană. Papa a recomandat citirea documentului final al Sinodului, dar nu a rezolvat problemele și sugestiile pastorale deschise, conținute în acesta. „Querida Amazonia” nu a propus răspunsuri sau soluții concrete la aceste întrebări și solicitări.

Una dintre problemele cheie aduse în Vatican de Biserica amazoniană era recunoașterea formală a slujirii femeilor și posibila susținere sacramentală pentru slujirea lor în Biserică. Cu toate acestea, în loc de noi propuneri și soluții concrete, erau doar cinci paragrafe intitulate „Puterea și dăruirea femeilor”.

În această secțiune Papa scrie despre marea lucrare, adesea indispensabilă, pe care o desfășoară femeile în Biserica amazoniană, chiar dacă această lucrare nu este recunoscută în mod formal. Din păcate, această apreciere a rolului femeii nu numai că perpetuează, ci întărește tradiția excluzivă a Bisericii de a desemna un loc „special” pentru femei. Această tradiție descrie femeile într-un mod romantizat și idealizat, sugerând că rolul lor este oarecum excepțional și se deosebește sau merge dincolo de norma umană. În consecință, forma de bază, obiectul antropologiei și al teologiei morale creștine, rămâne bărbatul, iar femeii continuă să i se atribuie o sarcină „specială”, unică, care nu include diversitatea, libertatea și carismele rezervate versiunii „de bază”.

Expresia șocantă a acestei mentalități este subliniată la punctul 101 din exortație. Papa scrie că Dumnezeu a arătat puterea și iubirea lui Dumnezeu prin două chipuri umane: Cristos și Maria. Punându-le unul lângă altul, el sugerează că bărbații sunt similari cu primul (Cristos), iar femeile cu cel de-al doilea (Maria). Ceea ce contrazice învățătura că atât femeia, cât și bărbatul sunt creați după chipul lui Dumnezeu și, prin urmare, amândoi sunt, pot și trebuie să fie „Alter Christus”.

Teologia din spatele acestei propoziții este extrem de periculoasă și servește la excluderea femeilor de la accesul la mijloacele de mântuire. Există, într-adevăr, o diferență ontologică importantă între Isus și Maria: chiar dacă amândoi sunt ființe umane, Isus este și Dumnezeu. Baza credinței creștine este convingerea că Cristos a adoptat natura umană în mod incluziv, nu exclusiv masculin, și că, datorită acestui fapt, fiecare ființă umană poate fi mântuită și este divinizată în Cristos.

Așadar, dacă femeile sunt comparate doar cu Maria, atunci de ce femeile sunt botezate în numele lui Cristos? De ce la botez sunt chemate să fie preoți, profeți și regi, care este o participare la slujirea preoțească, profetică și regală a lui Cristos? Cum ar trebui să înțeleagă termenul „Imitatio Christi”, care este atât de fundamental pentru orice spiritualitate creștină? Și mai presus de toate, pe ce bază pot fi mântuite dacă nu împărtășesc asemănarea cu Cristos?

În același timp, rămâne, desigur, problema practică a ceea reprezintă această „putere caracteristică” pe care femeile o au în Biserică. Documentul pare să sugereze că ar consta în imitarea maternității Mariei. Cum ar trebui să se înțeleagă acest lucru? Cum ar trebui să se manifeste în mod concret pentru comunitatea credincioșilor? Dacă dorim să o luăm în serios, evaluarea – și deci validitatea vocațiilor și carismelor noastre – trebuie verificată doar pe baza similitudinii cu maternitatea?

Mai mult decât atât, documentul oferă o viziune convingătoare a unei preoții aculturate și presărate cu valorile îngrijirii pastorale. Dar cu siguranță, dacă clericalismul este un aspect disfuncțional al preoției contemporane, iar aculturația oferă o înțelegere nouă și mai diversificată a ceea ce înseamnă să fii preot, atunci hirotonirea femeilor cu toate calitățile pe care Papa Francisc le atribuie, nu ar fi cel mai bun antidot posibil pentru mentalitatea clericală?

Cea mai mare parte a documentului vorbește cu mare respect și maturitate despre populația indigenă a Amazoniei, despre nevoile și preocupările lor. Încurajează Biserica globală să le asculte opiniile și istoriile cu sensibilitate și atenție. Ceea ce este izbitor este contrastul cu care femeile sunt tratate în același document: glasurile lor nu au fost în mod clar ascultate, ele nu sunt parteneri egali pentru a plăsmui viitorul Bisericii.

În ciuda acestui mesaj în mod clar excluziv, noi – femeile din Catholic Women’s Council (CWC) –, nu vom renunța la speranțele și vocațiile noastre. Inspirate de exemplul surorilor noastre în credință din Amazonia și imitând-o pe femeia siro-feniciană, care a persistat în cererea ei în pofida refuzului inițial al lui Isus (Marcu 7, 25-30), ne asumăm responsabilitatea Bisericii noastre în mâinile noastre. Unite, vom lucra pentru Biserica care întruchipează egalitatea și demnitatea pe care le găsim în Evanghelie și care ne învață să-l urmăm pe Cristos, oricine am fi.

Organisations:

AGENDA Forum katholischer Theologinnen e.V.

Catholic Women Speak

Donne per la Chiesa

FrauenKirche Zentralschweiz

Friends of Catholic Women’s Ordination

Future Church

In Bona Fide

KDFB

KDFB – Bundesverband

Katholische Frauengemeinschaft Deutschlands (kfd)

Maria 2.0

Spazio Asmara – Busto Arsizio

Voices of Faith

We Are Church Ireland

Women and the Australian Church (WATAC)

Women’s Ordination Conference

Individuals

Alicja Baranowska

Catherine Cavanagh

Colette Joyce

Daniela Tuscano

Divya Heil, Gemeindereferentin, Katholische Pfarrei St. Christophorus Diezer Land

Edith O Nuallain

Flavia Vezzaro

Franziska Driessen-Reding, Präsidentin Synodalrat Zürich

Janet Lash

Jamie L. Manson

Joanna Malecka

Johanna Hart

Katarzyna Sroczyńska

Kate Sotejeff-Wilson

Kathleen McPhillips

Leslye Colvin

Lisa Kötter, Maria 2.0

Maja Szwedzińska

Maria Mesrian, Maria 2.0

Marianne Wanstall

Martha Heizer, Wir sind Kirche Österreich

Olly Dennis

Roberta Trucco

Rocío Figueroa

Sister Hildegard Schreier MC, Ordensfrauen für MenschenWürde

Sister Mumbi Kigutha

Sister Teresa Forcades Vila

Sheila Pires

Stefanie Matulla, Women’s Ministry

Teresa Gręziak

Tracy McEwan

Virginia Saldanha

Zuzanna Radzik

About Catholic Women’s Council (CWC)

The Catholic Women’s Council was first formed in Stuttgart in November 2019, when Catholic women’s associations, initiatives, women religious orders and church bodies from Germany, Austria, Liechtenstein and Switzerland came together to network on a united position of women in the Church for the very first time. In January 2020, this network became global as an umbrella group. We invite other groups to join this coalition.

Sursa: Voices of Faith

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *