Iubiți-i pe dușmanii voștri

Duminica a 7-a de peste an – 23 februarie 2020

Iubiți-i pe dușmanii voștri – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Isus propune o nouă relație cu Dumnezeu, care nu mai poate fi conținută în legământul antic. Din acest motiv, în Evanghelia după Matei, la capitolul 5, după proclamarea fericirilor, Isus începe o serie de luări de distanță, spunând: „Ați auzit că s-a spus…”. Și în loc să spună, așa cum ar fi trebuit, „părinților”, el spune „celor din vechime”. Pentru Isus este ceva vechi. Și aceasta este a patra oară când Isus repetă expresia. El spune: „Ați auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!»”. Această lege, care este cunoscută sub numele de legea talionului, care, fără îndoială, ne îngrozește pentru această răzbunare, în realitate a fost un progres pentru vremea aceea, deoarece răzbunarea era nelimitată și nemiloasă, după cum relatează, în cartea Genezei, episodul lui Lameh, care se lăuda: „Am a ucis un bărbat pentru o zgârietură și un tânăr pentru o vânătaie”.

Fraza pe care Isus a citat-o este luată din cartea Deuteronomului, de la sfârșitul capitolului 19, unde autorul spune: „Ochiul tău nu va avea compasiune: viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior”. Așadar, e o lege în care nu există compasiune, ci trebuie să-l pui pe vinovat să plătească pentru daunele pe care le-a făcut.

Ei bine, Isus se distanțează de toate acestea: „Dar eu vă spun să nu vă împotriviți celui rău; ba mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt!”. Trebuie să avem în vedere faptul că, singura dată când Isus a primit o palmă, s-a ferit cu multă grijă să ofere celălalt obraz. Deci, ce înseamnă această afirmație a lui Isus? Nu este o invitație de a fi tonți, ci buni până la capăt: dezamorsează furia, dezamorsează agresiunea celuilalt prin bunătatea ta! Este vorba despre dezarmarea celuilalt, despre aceasta este vorba, deci să nu trecem drept stupizi.

„Iar celui care vrea să te ducă la tribunal și să-ți ia tunica, tu lasă-i și mantia”. E o persoană prepotentă? Ei bine, lasă-i și ceea ce nu putea lua… Mantia era întrebuințată și ca pătură în timpul nopții. El se va încurca cu tunica, cu mantia, iar tu vei fi mai liber.

Prin urmare, Isus ne invită să avem această libertate deplină, bazată total pe dezamorsarea agresivității celuilalt.

„La fel, dacă cineva te va obliga să-l însoțești o milă…”. Isus se referă la legile forțelor de ocupație, care impuneau anumite exerciții forțate, unele prestări forțate persoanelor, așa cum va fi pentru Cireneu. „Tu însoțește-l două”. Deci dezarmează prin iubirea ta agresivitatea celuilalt, căci dacă tu răspunzi agresivității cu altă agresivitate, aceasta crește și nu se știe unde se va ajunge.

Apoi Isus oferă o indicație foarte, foarte clară comunității creștine: „Celui care îți cere dă-i”. A da nu înseamnă a pierde, ci a câștiga, căci se știe că, atunci când dăm, Tatăl ne dăruiește cu mai multă abundență. „Iar celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele”. Așadar, Isus ne invită să avem această atenție față de cei nevoiași, față de cei care ne cer, fără să facem calcule.

„Ați auzit că s-a spus: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău!»”. Preceptului de a-l iubi pe aproapele i se adaugă cel al urii față de dușman. Putem găsi această expresie în Psalmi; de exemplu, există Psalmul 139 care spune: „Cât de mult îi urăsc, Doamne, pe cei care te urăsc, cât de mult îi detest pe cei care ți se opun, îi urăsc cu ură implacabilă”. Deci iubirea față de aproapele era unită cu ura față de dușmani.

Odată cu Isus, în noua relație care există cu Tatăl, cu frații, toate acestea încetează: „Dar eu vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri”. Este o iubire generoasă, o iubire care devine dar, cea pe care Isus o cere. Și iubirea devine rugăciune: „Rugați-vă pentru cei care vă persecută”, care sunt acești dușmani. De ce acest lucru? „Ca să fiți fiii Tatălui vostru”. Prin „fiu”, în cultura vremii, nu se face referire numai la cel care s-a născut din cineva, ci la cel care i se aseamănă cuiva prin comportament. Deci asemănați-vă cu Tatăl „care este în ceruri”. Aici, pe lângă faptul de a oferi indicații discipolilor săi cu privire la modul de a se comporta, ne dezvăluie cine este Dumnezeu, spunând: „El face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”. În realitate, profetul Amos nu era de acord. Profetul Amos prezenta un Dumnezeu care refuza ploaia celor nedrepți. Nu, Dumnezeul lui Isus nu este Dumnezeul care îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi, ci este un Dumnezeu-iubire, este un Dumnezeu care le arată tuturor, indiferent de comportamentul lor, iubirea sa. Așa cum a spus Isus, face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni, nu numai peste cei care merită, ci și peste toți aceia care au nevoie. Isus trece de la teoria doctrinei meritului la cea a dăruirii: Dumnezeu nu-i iubește pe ai săi, nu iubește ființele umane pentru meritele lor, ci pentru nevoile lor.

Și Isus comentează: „Căci dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac la fel și publicanii?”. Publicanii erau considerați violatori ai tuturor poruncilor, cei mai îndepărtați de Dumnezeu. „Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru extraordinar faceți? Oare nu fac la fel și păgânii?”. Așadar, Isus vorbește despre păgâni și publicani, categoriile care erau cele mai depărtate de Dumnezeu. Chiar și ei sunt capabili să-i salute pe cei care îi salută și să-i iubească pe cei care îi iubesc. Ce este extraordinar în a face acest lucru?

Atunci, Isus încheie: „Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!”. Isus nu ne cere să fim perfecți ca Dumnezeu, ceea ce ne-ar putea face să ne pierdem… imensitatea lui Dumnezeu… Nu. Isus vorbește despre a fi perfecți. Perfect înseamnă complet, deplini, cum spune, ca Tatăl. Și care este perfecțiunea Tatălui? Este cea pe care am văzut-o: aceea a unei iubiri care se adresează tuturor, o iubire care nu se uită la merite, la cei care o merită, ci se uită la nevoi. Acest lucru este în posibilitățile fiecărui credincios.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Matei 5, 38-48

În acel timp, Isus îi învăța pe discipolii săi, zicând:

«Ați auzit că s-a spus: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!”. Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău; ba mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt! Celui care vrea să te judece și să-ți ia tunica, lasă-i și mantia, iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de pași, mergi cu el două! Celui care îți cere dă-i și celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele.

Ați auzit că s-a spus: „Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău!”. Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți! Căci, dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și păgânii? Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!».

Alberto Maggi, Dom VII, 23 febbraio 2020, Mt 5,38-48

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *