Orice îmi vei cere, îți voi da, chiar și jumătate din regatul meu

Vineri din săptămâna a 4-a de peste an – 7 februarie 2020

Bună ziua, lume!

Bună ziua, lume! Când puterea se simte amenințată de adevăr pune în acțiune singurul lucru pe care este capabilă să-l facă: „reducerea la tăcere” a glasurilor adevărului. Este ceea ce i s-a întâmplat lui Ioan Botezătorul (și i se va întâmpla și lui Isus): „Și i-a făcut acest jurământ: «Orice îmi vei cere, îți voi da, chiar și jumătate din regatul meu». Fata a ieșit și i-a spus mamei sale: «Ce trebuie să cer?». Aceasta i-a răspuns: «Capul lui Ioan Botezătorul»”. (Marcu 6,14-29). Irod este mereu viu și astăzi… Este foarte viu și operant ori de câte ori antepunem adevărului interesele noastre cu orice preț. Chiar și în Biserică Irod își găsește spațiu, ori de câte ori aceasta încearcă cu orice preț să salvgardeze pozițiile puterii, ale prestigiului… Ori de câte ori comunitatea creștină uită să-și pună șorțul slujirii și poartă armura predominării și a puterii, ea îi deschide porțile lui Irod, dansează dansul morții fiicei regelui. Ori de câte ori comunitatea preferă să-și păstreze bogăția în loc să o împartă cu ceilalți, ea poartă hainele soției regelui și devine stăpâna vieții altora. Ori de câte ori rămânem tăcuți în fața brutalității politicilor care pun în aplicare alegeri anti-umane doar pentru a obține consens și a păstra puterea, de fiecare dată când deschidem larg Bisericile pentru sărbătorile noastre frumoase, dar apoi îi aplaudăm pe cei care închid porturile și porțile în fața celor care caută demnitate și un loc de muncă, ei bine, ori de câte ori se întâmplă acest lucru Irod continuă să-și exercite puterea, iar noi dansăm împreună cu fiica dansul morții. Cât drum mai avem de făcut pentru ca Irod să fie redus în sfârșit la tăcere! Să nu ne lăsăm descurajați: puterea Împărăției este mai puternică decât orice forță a morții din jurul sau din interiorul nostru, dar are oricum nevoie ca noi să ieșim din acea sală. Nouă ne revine să alegem, ca întotdeauna. O îmbrățișare tuturor. Viață fericită!

Pr. Luciano Locatelli

Sursa: Il Popolo della Senape

Marcu 6,14-29

În acel timp, regele Irod a auzit de Isus, căci numele lui devenise cunoscut și se spunea: «Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea puterea minunilor lucrează în el». Alții însă spuneau: «Este Ilie», iar alții spuneau: «Este un profet ca unul dintre profeți». Auzind, Irod a zis: «Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat». Căci însuși Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan și să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip, pe care o luase în căsătorie. Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: «Nu-ți este permis s-o iei pe soția fratelui tău». Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l om drept și sfânt, și îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere.

A venit însă o zi prielnică atunci când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naștere, a făcut un ospăț pentru demnitarii săi, pentru ofițeri și cei mai de vază din Galileea. Intrând, fiica Irodiadei a dansat și a plăcut lui Irod și comesenilor lui. Atunci, regele i-a zis fetei: «Cere-mi orice vrei și îți voi da!». Și i-a jurat: «Ceea ce îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din regatul meu». Atunci ea, ieșind, a spus mamei sale: «Ce să cer?». Aceasta i-a zis: «Capul lui Ioan Botezătorul». Și, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: «Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul». Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului și a comesenilor, nu a voit s-o refuze. Regele a trimis un executor și i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare și a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul și l-au pus în mormânt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *