Și intrând într-o casă, nu voia să știe nimeni

Joi din săptămâna a 5-a de peste an – 13 februarie 2020

Bună ziua, lume!

Bună ziua, lume! Este interesant tabloul pe care ni-l oferă Marcu astăzi: „Plecând de acolo, s-a dus în regiunea Tírului și Sidónului. Și intrând într-o casă, nu voia să știe nimeni, dar nu a putut să rămână ascuns. Numaidecât, o femeie care avea o fetiță posedată de un spirit necurat, cum a aflat, s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui. Însă acea femeie care îl ruga să alunge demonul din fiica ei era greacă, de origine siro-feniciană” (Marcu 7,24-30).

Poate că Isus căuta puțină odihnă, sau poate voia pur și simplu să fie singur cu ai lui, sau poate că era sătul de atitudinile de închidere experimentate în țara sa… dar atunci când o persoană răspândește parfumul vieții și al libertății, este dificil pentru ea să rămână ascunsă: fragranța compasiunii și a milostivirii se lărgește. Încă o dată, Învățătorul reușește să ne surprindă, să ne perturbe planurile, viziunile. De multe ori noi ne limităm la mica grădinuță de lângă casă, la frumoasele noastre biserici… la „frecventarea asiduă” a sacramentelor (iar apoi în biserică nici măcar nu ne salutăm, bineînțeles, din respect pentru prezența Domnului, tăcere, please…), la ritualuri, la întâlniri… iar „Tírul și Sidónul” unde sunt? Iar bărbații și femeile care tânjesc după mireasma vieții? Și toți cei care sunt doborâți, răniți de viață, deveniți fragili de la atât de multă, prea multă, inumanitate care caracterizează lumea noastră? Nu ar fi timpul să începem să abandonăm „țara promisă”, călduță și liniștitoare a unei religii care nu include implicări, considerate „prea pământești”, pentru a găsi acele „Tír-uri și Sidon”-uri pe care de multe ori le dăm deoparte și le evităm cu grijă? Nu ar fi timpul să începem să ne scoatem nasul din frumoasele noastre sacristii, sau cum ar spune papa Francisc, să începem să frecventăm periferiile pentru a răspândi un pic de mireasmă a vieții, a dreptății, a împărtășirii, a simplei apropieri umane? Isus însuși a trebuit să-și schimbe, să-și re-orienteze judecata asupra acelei femei și să-și schimbe atitudinea. Isus însuși a trebuit să iasă din izolarea sa pentru că numai în acest fel putea deschide spații prezenței Tatălui-Mamă.

Curaj, să nu ne lăsăm închiși: Învățătorul este cu noi și ne conduce în afara acelui staul liniștitor și adesea alienant al religiei pentru a ne călăuzi spre pășunile înverzite ale vieții, ale credinței, ale libertății care devine dăruire de sine. Să ne amintim: cei care sunt afară ne obligă să ieșim! O îmbrățișare tuturor. Viață fericită!

Pr. Luciano Locatelli

Sursa: Il Popolo della Senape

Marcu 7,24-30

În acel timp, Isus ridicându-se de acolo, a venit în ținutul Tirului și Sidonului și a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu știe; însă nu a putut să rămână ascuns, căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el și, venind îndată, a căzut la picioarele lui. Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei. El i-a spus: «Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!». Dar ea i-a răspuns: «Doamne, chiar și cățeii, sub masă, mănâncă din firimiturile copiilor». El i-a spus: «Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul a ieşit din fiica ta!». Și, plecând acasă, a găsit fiica culcată în pat și diavolul ieșise din ea».

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *