Voi sunteți lumina lumii

Duminica a 5-a de peste an – 9 februarie 2020

Voi sunteți lumina lumii – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Noua relație pe care Isus a venit să o propună între oameni și Dumnezeu, nu mai putea fi conținută în legământul antic, cel al lui Moise, și de aceea Isus trebuia să propună unul nou și îl formulase, în Evanghelia după Matei, conform fericirilor.

La încheierea fericirilor, iată cuvintele dure, dar și pline de speranță, de încredere, ale lui Isus, adresate discipolilor săi: „Voi sunteți sarea pământului”. Care este semnificația sării? Trebuie înțeleasă în cultura vremii: sarea era un element foarte, foarte prețios; știm că termenul salariu provine tocmai de la sare, cu care erau plătiți soldații. Sarea era folosită pentru conservarea alimentelor. Așadar, din această semnificație a sa fizică, materială, s-a transfigurat într-o semnificație simbolică, pentru că, sarea fiind cea care păstra, i se atribuia o valoare figurativă, care făcea să devină actual, concret și perpetuu un pact sau un contract, spre exemplu. Prin urmare, atunci când se strângea mâna cuiva pentru a încheia o afacere sau atunci când se scria un contract, se presăra asupra acestui contract, asupra acestor mâini puțină sare, și însemna: „acest lucru are valoare pentru totdeauna”. Deci Isus îi avertizează pe discipolii săi, după ce a proclamat fericirile; el spune: „Voi sunteți sarea pământului”, adică: prin fidelitatea voastră față de acest program, îl faceți să devină actual.

Însă iată avertismentul lui Isus: „dar dacă sarea își pierde gustul…”. Evanghelistul folosește un verb, tradus prin „a-și pierde gustul”, verbul „a înnebuni”, care nu este folosit pentru un element precum sarea, ci numai pentru oameni, și va fi același verb pe care Isus îl va folosi mai târziu, când va vorbi despre nebun, despre omul nebun care se duce să-și construiască casa, dar, în loc să o construiască pe stâncă, cu o temelie solidă, o construiește pe malul mării, pe nisip. Iar imaginea nebunului este cel care ascultă cuvintele Domnului, dar apoi nu le pune în practică. Așadar, Isus îi avertizează pe discipolii săi, după ce a proclamat fericirile: dacă voi îmbrățișați aceste fericiri, le ascultați, dar apoi nu le puneți în practică, sunteți ca niște nebuni: iată sarea care înnebunește. Cu ce o vom face să devină sărată? Nu mai există nicio șansă..

Și iată prevenirea severă a lui Isus: „nu mai folosește la nimic altceva decât să fie aruncată și călcată în picioare de lume”, călcată în picioare de oameni. Umanitatea aștepta din partea comunității voastre răspunsul lui Dumnezeu la nevoile, la suferințele umanității, dar dacă voi, care ați fost destinatarii acestui mesaj, dacă voi, care vi l-ați însușit, după aceea nu-l practicați sau, mai rău, sunteți, prin comportamentul vostru, o contradicție a mesajului în care credeți, spune Isus, meritați disprețul oamenilor, meritați să fiți aruncați.

Apoi iată partea pozitivă: „voi sunteți lumina lumii”. Isus spune că discipolii săi, îmbrățișând fericirile, iată partea pozitivă, sunt lumina care luminează lumea, și „nu poate rămâne ascunsă o cetate care este pe munte”. Această cetate care se află pe munte, care era lumina lumii, în cultura timpului era Ierusalimul, cetatea lui Dumnezeu. Ei bine, cu Isus nu mai există o cetate, un sanctuar unde oamenii trebuie să meargă, ci o comunitate care trebuie să ducă lumina acolo unde este întunericul.

Și Isus continuă: „nici nu este aprinsă o lampă ca să fie pusă sub obroc”. Ce este obrocul? Obrocul era un vas folosit la acea vreme, care era întrebuințat pentru măsurarea sau strânsul cerealelor. Deci Isus spune: această lampă nu se pune sub obroc – dacă este pusă sub obroc lampa își pierde lumina și se stinge –, ci pe candelabru, și astfel face lumină pentru toți cei care sunt în casă. Obrocul înseamnă capacitatea comunității de a fi generoasă, de a dărui; obrocul nu trebuie să ascundă lumina, ci trebuie să fie expresia acestei lumini. Deci Isus indică faptul că suntem lumina lumii. Cum? Prin dăruirea generoasă a propriei vieți, a ceea ce suntem și avem, confirmând invitația pe care a făcut-o la începutul capitolului 5, din Matei, prin propunerea de a îmbrățișa prima fericire.

Și Isus continuă: „Așa să lumineze lumina voastră”; nu mai este lumina lui Isus, este lumina persoanelor. Isus invită orice persoană, prin practicarea generozității, care vine din fidelitatea față de fericiri, să fie o persoană splendidă. Atunci când spunem că o persoană este bună, folosim această expresie: este splendidă. Ce înseamnă? Că emană lumină.

Așadar, Isus îi cere comunității „să iradieze această lumină înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre bune”. Iată, există o relație între „lumina voastră” și „faptele voastre”. Lumina vine din faptele bune, din comunicarea vieții, din dăruirea vieții față de ceilalți. „Și îl preamăresc”, iar aici, atenție, evanghelistul spune: „pe Tatăl”, pentru că după aceea, în controversa cu fariseii, Isus va spune să fim atenți față de aceste persoane evlavioase, religioase, care își săvârșesc faptele pentru a fi admirați de lume. Nu, spune Isus: oamenii, văzând faptele voastre bune, îl glorifică pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Aceasta este prima dată când apare în evanghelia lui Matei termenul „tată”. „Tată” va fi numele lui Dumnezeu în interiorul comunității creștine. Tatăl, în cultura timpului, este cel care comunică viață. Deci, prin comunicarea vieții celorlalți, prin dăruirea de sine, a ceea ce suntem și avem, facem să fie vizibilă prezența lui Dumnezeu, în interiorul comunității și a societății.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Matei 5, 13-16

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi:

«Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.

Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toți cei care sunt în casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!».

Alberto Maggi, Il Vangelo della Domenica, V Dom, 9 feb 2020 (Mt 5:13-16)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *