Porunca cea mare și iubirea care cuprinde toată Legea
Duminica a 30-a de peste an din anul A ne aduce în față porunca cea mare, din Evanghelia după Matei (22,34-40). Am ascultat comentariul părintelui Alberto Maggi și mi-au rămas în minte câteva lucruri, pe care le scriu aici. Comentariul lui, în italiană, îl găsiți la final, în link.
O întrebare pusă cu gând ascuns
Un învățat al Legii îl întreabă pe Isus care este cea mai mare poruncă. Întrebarea nu este pusă ca să afle ceva, ci ca să-l ispitească. Părintele Alberto arată că fariseii și saduceii, care nu se puteau suferi între ei, s-au adunat la un loc, pentru că aveau un dușman comun. Voiau să vadă dacă Isus gândește ca ei.
Ce așteptau ei să audă despre porunca cea mare
Pentru cei care îl ascultau, răspunsul era cunoscut dinainte: porunca cea mare era odihna sabatului. Era singura pe care o respecta până și Dumnezeu, iar cine o încălca se făcea vinovat față de toată Legea. Așteptau deci ca Isus să spună exact asta, ca să-l poată judeca după răspuns.
Răspunsul care i-a lăsat fără cuvinte
Isus nu spune nimic despre sabat. Mai mult, nu citează nicio poruncă. Răspunde cu un text din altă parte, din crezul lui Israel, din cartea Deuteronomului: să-l iubești pe Domnul din toată inima, din tot sufletul și din toată mintea. Apoi adaugă o a doua poruncă, despre care spune că este asemenea celei dintâi: să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Mă gândesc cât de mult trebuie să-i fi surprins pe cei care veniseră pregătiți cu altceva.
Părintele Alberto observă și o schimbare de cuvânt: acolo unde în Deuteronom scria „putere”, Isus spune „minte”. Iubirea de Dumnezeu nu înseamnă să-i oferim ceva, ci să primim de la el puterea de a iubi, iar iubirea aceasta se arată în felul în care ne purtăm cu oamenii. Rămân cu o întrebare pe care mi-o pun mie: cum se vede iubirea de Dumnezeu în felul în care mă port cu cei din jur?
Comentariul părintelui Alberto Maggi, în italiană: Alberto Maggi Commento al Vangelo della domenica (Mt 22:34-40)
