Toamna din copilărie

Miroase-a fum și-a mere coapte,
Ceața cade-n zori și-n noapte.
Afară bruma stăpânește,
Dar focul sobei ne păzește.

Cu ghiozdanul pus în spate,
Trenul zboară printre sate.
Pe geam se-ntind dealuri pustii
Frunze galbene, mii și mii.

Privesc spre zare, plin de dor,
Cu teamă dulce și fior.
Sunt tânăr, drumul e un foc,
Și pașii mei nu-și află loc.

Azi toamna-mi iese-n cale iar
Pe-un alt pământ, sub alt hotar.
Dar fumul tot la fel miroase,
Și amintirile frumoase.

Se-aprind în mine, calde, line,
Ca focul sobei, pentru mine.
Acasă nu-i doar locul tău,
Ci tot ce-n suflet porți mereu.